Prezenta comunicare reprezintă sinteza a două rapoarte de cercetare, implicit a două cercetări realizate pentru Asociaţia Prodemocraţia în cadrul unui program Phare ce a avut ca obiectiv realizarea unei instituţii ,, Centru pentru avertizori de integritate”. Cercetările în cauză s-au realizat prin 4 focus-grup si interviuri on-line, în două momente. În primul, cu beneficiari ai serviciilor administraţiei publice locale şi funcţionari. Cel de-al doilea, a cuprins numai funcţionari şi a reprezentat un răspuns la prima cercetare. Rezultatele au pus în valoare conexiunea dintre designul general politic, interfaţa acestui design cu administraţia şi modul de funcţionare propriu-zisă a administraţiei publice locale şi relaţia dintre aceasta conexiune cu o stare pe care o denumim coruptibilitate. Cu alte cuvinte, disfuncţiile administraţiei publice locale reprezintă cealaltă faţă a modului de structurare a sistemului politic, drept consecinţă, dar şi ca formă de compensare şi susţinere, adică autonome. Spaţiul corupţiei este aici, în acest joc dintre autonomie şi dependenţă în care funcţionează administraţia publică locala şi care se suprapune pe alte jocuri, cel dintre responsabilitate şi lipsa responsabilităţii în decizie, dintre opacitatea şi transparenţa deciziei.
Exerciţiul de metaanaliză se realizează pe cele cercetările invocate mai sus şi el se desfăşoară pe două direcţii. Prima rescrie în limbaj ,,Simmel”, relaţiile dintre actorii implicaţi în cercetări, plecând de la noţiunea de triadă. Cealaltă are în vedere relaţiile dintre subiect, cunoaştere, adevăr şi putere, într-o schemă Foucault-Lyotard. La final, am dedus că coerenţa sistemului social are la bază o anume gramatică funcţionalistă întemeiată pe cinism.
