Întâmplarea a făcut ca în drumul meu spre Bucureşti să fiu, în trenul care îi aducea spre casele pe tinerii care fuseseră la concertul susţinut de ,,The Scorpions”, cu ocazia zilelor culturii de la Sibiu. După o noapte petrecută în frig la întâlnirea cu idolii, cei în cauză erau suficient de obosiţi pentru a fi autentici.După cum arătau şi prin tot ce făceau se defineau ca autonomi. Lumea le spune rockeri, adică un grup, care împărtăşeşte nu numai o orientare comună spre un anumit tip de muzică, ci şi un anume mod de comportament, de ţinută vestimentară, de un fel anume de a vorbi, de împodobire a trupului şi de a-l supune, pentru a-l disciplina. Erau clar emoţionali, de altfel, am căutat să identific în comunicare reflexivităţi, dar nu am găsit decât informaţii şi trăiri. Pe scurt, aveam în faţa mea membrii unei subculturi.
Într-una din serile trecute, seara, la ştiri am văzut confruntările duse pe stadioane între tineri ( suporteri) şi jandarmi. La un moment dat galeria uneia dintre echipe a afişat un bener pe care scria ,,Filmati-ne, deţinem rolul principal!”. Mesajul era indubitabil îndreptat spre autorităţi, sugera dezvăluirea armei secrete ( filmarea galeriei) şi consemna inutilitatea şi imoralitatea acesteia, incapacitatea puterii jandarmilor de a respecta principiile luptei. A urmat apoi lupta, gazele lacrimogene împotriva petardelor, bastoane versus scaune şi fiare, o confruntare directă a trupurilor, între benere de o parte şi portavoci şi telefoane mobile , de cealaltă parte, vizualul în opoziţie cu auditivul şi totul ca suport al celuilalt spectacol, cel al meciului propriu-zis. Suntem în faţa altui tip de subcultură.
,,Oxford Dictionary of Sociology” apreciază că aceste subculturi apar ca soluţii colective la problemele născute din aspiraţii blocate ale unor persoane sau datorate poziţiei ambigue în societate. În situaţiile prezentate membrii celor două culturi au ceva în comun, vârsta lor, cuprinsă între cincisprezece şi douazeci şi cinci de ani. Este această perioadă a vieţii una a poziţiei ambigue în societate? Discuţia se poate duce şi pe cealaltă direcţie, a blocării aspiraţiilor. Dacă rockerii îmi apar a exprima refuzul de încadrare în logica socială a angajamentului, refuz construit pe simbolul diferenţierii şi al fragmentării, pe fond ei fiind împotriva consumului şi a societăţii materialiste, violenţa de pe stadioane ar exprima mai degrabă asumarea acestor valori, dar şi contestarea acestei logici, care acordă unora recompense, iar altora nu. Nu întâmplător maşinile jucătorilor sunt atacate, nu întâmplător ei sunt traşi la răspundere şi ameninţaţi. Raportarea la ban este mult mai evidentă în acest ultim caz şi mult mai puţin prezentă în primul caz.
