Rezumat: Ce putem învăţa citind o corespondenţă de acum 70 de ani, din preajma celui de-al doilea război mondial, când se ştie care a fost cursul istoriei ? Sociologul este interesat să vadă cum se produce un evenimentul, cum generează el alte acţiuni, ce motivaţie şi ce strategii au actorii şi cum interacţionează ei. Lucrarea de faţă îşi propune, folosind analiza de discurs, să identifice acele concepte sociologice care ar putea produce explicaţii în sfera geopoliticii, legate de modul în care Germania şi-a construit hegemonia, plecând de la o perspectivă ,,genealogică”, adică identificând logica unei situaţii care a circumcise raţiunea unei decizii. Observăm cum un tratat de pace ,,sever” impus Germaniei, a produs costuri de supraveghere mari, costuri ce nu au putut fi susţinute de învingători, din cauza ,,dependenţei lor de traseu”, care a făcut ca binele să fie sacrificat în favoarea ,,confortului”. Înţelegem cum succesele militare au constituit ,,proba adevărului” unei ideologii şi i-au legitimat pe liderii nazişti, generând o ,,fantasmă de grup”. Desluşim în relaţiile dintre Germania, Rusia Sovietică şi tandemul franco-englez toate elementele care definesc o triadă şi implicit toate elementele de putere pe care jocul bazat pe impunerea/ acceptarea de incertitudini le generează. Toate acestea fac dovada că noţiunile şi conceptele sociologice pot produce iluminări, atunci când ele se teritorializează în spaţii noi, precum geopolitica sau războiul.
Cuvinte cheie: interdependenţă, costuri de supraveghere, dependenţă de traseu, putere, incertitudine;
duminică, 3 februarie 2013
History and Sociology: A Genealogical Perspective
Abstract: What could we possibly learn from a 70 year old correspondence from the years of the Second World War, when the course of subsequent history is already known? The sociologist is interested in seeing how an event unfolds, how it generates other actions, what the actors are driven by, what their strategies are and how they interact. The aim of the present essay is to identify those sociological concepts, that could lead us to explanations of the geopolitical, regarding the way Germany built up its hegemony, by starting from a genealogical perspective, that is, by identifying the logics of a situation and by understanding the reasoning behind individual decision while taking into consideration the analysis of the discourse.
We take into account how enforcing a drastic peace treaty on Germany has lead to high surveillance costs that could not be sustained by the victors because of their path dependence, which ultimately led to the fact of the ‘good’ being sacrificed for the sake of the ‘comfortable’. We understand how military successes represent the test of truth for an ideology and provide the Nazi leaders with their legitimacy, inciting a group phantasm. We discern, in the relations between Germany, Soviet Russia and the French-English duo, all the elements of a triad and, implicitly, all elements of power that are generated by a game based on imposing and accepting uncertainties. All of the above bare evidence to the fact that sociological notions and concepts can produce revelations when taken into new domains, such as geopolitics and war.
We take into account how enforcing a drastic peace treaty on Germany has lead to high surveillance costs that could not be sustained by the victors because of their path dependence, which ultimately led to the fact of the ‘good’ being sacrificed for the sake of the ‘comfortable’. We understand how military successes represent the test of truth for an ideology and provide the Nazi leaders with their legitimacy, inciting a group phantasm. We discern, in the relations between Germany, Soviet Russia and the French-English duo, all the elements of a triad and, implicitly, all elements of power that are generated by a game based on imposing and accepting uncertainties. All of the above bare evidence to the fact that sociological notions and concepts can produce revelations when taken into new domains, such as geopolitics and war.
Caragiale. O citire postmodernă
Momentele omagiale reactivează recipientele cu stereotipuri. Dezgropate, ele devin soluţii salvatoare la sesiunile ştiinţifice cu dedicaţie şi în cuvântările de la lansările de carte. Discursurile au ţinte bine definite, îşi propun să recupereze autorul sau anunţă zgomotos redescoperirea lui. Caragiale nu poate fi nici recuperat şi nici redescoperit, el poate fi numai reactualizat. Nu-l folosim noi pe Caragiale pentru a caracteriza situaţii şi oameni, în afara oricărei demonstraţii suplimentare? Nu sunt, oare, citatele din Caragiale folosite drept argumente irefutabile, într-un efort de economisire a timpului şi a energiei? Şi nu ne situăm astfel într-o perspectivă a continuităţii în istorie, în încercarea de a da o definiţie devenirii?
Reactualizarea poate urmări şi un alt scop: acela de a identifica structura unei realităţi sociale, întemeiată pe un sistem de dispozitive de practici sociale, de practici de guvernare, de cunoaştere, care ar configura subiectul, adică acel subiect filosofic-juridic care pune în mişcare maşinile disciplinare. Prin această abordare ce poartă amprenta ,, Foucault” căutăm să obţinem o înţelegere a societăţii româneşti de la finele secolului al XIX-lea.
Reactualizarea poate urmări şi un alt scop: acela de a identifica structura unei realităţi sociale, întemeiată pe un sistem de dispozitive de practici sociale, de practici de guvernare, de cunoaştere, care ar configura subiectul, adică acel subiect filosofic-juridic care pune în mişcare maşinile disciplinare. Prin această abordare ce poartă amprenta ,, Foucault” căutăm să obţinem o înţelegere a societăţii româneşti de la finele secolului al XIX-lea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)