An exercise of 'genealogy' – reactivating minor knowledge

Abstract:

In fact, we do not endeavor to disqualify any form of knowledge. We do not desire to repeat the discourse of self-sufficiency – critical with others – claiming that only this type of thinking knowledge is valid. Our intention consists in attracting attention onto the singular fact, onto the radical contingency we constantly meet in our daily lives.  Consequently, we suggest the sociologist's training be oriented towards the capacity to identify a problem starting from a single fact, in other words, we request heeding minor knowledge. The large majority of graduates in sociology work with this kind of reality. Secondly, we try to prove that any kind of knowledge, including this minor knowledge, is part of  a war and that it cannot raise above it. Put differently, that truth is relative to power and power relations. No one can maintain that the individual is saved if we regard him as an atom, as a statistical number. Usually, sociologists competent in problems of validation procedures obstinately avoid defining the significance an individual has within a sample. Within minor knowledge the possibility of hiding the fact that power endeavors to produce both the individual and the truth it needs, does not exist. In the case we are presenting, this minor knowledge found in travel diaries has generated some of the social representations  onto which major political and historical decisions were founded. Thirdly, we want to state that we are witnessing the sociologist's dissimulation precisely because he is hiding a refuse and an abandonment.

Un exerciţiu de ,,genealogie”- o formă de reactivare a cunoaşterii minore

Abstract:

Ce mai este sociologia astăzi? O ştiinţă riguroasă, cu graniţe bine delimitate sau o formă de cunoaştere mai generală? Ce este sociologul astăzi? Un intelectual în căutarea realităţii care să-i ofere oportunitatea aplicării cunoştinţelor deţinute   sau un antreprenor prins în mecanismul producerii şi reproducerii socialului. Primul tip de sociolog aparţine mediului academic. Cel de-al doilea este cel pe care-l găsim unde nici nu bănuim. Sociologul-universitar este fiul legitim al marilor naraţiuni şi al procedurilor de validare adevăr-fals. Cel de-al doilea este prizonierul cunoaşterii locale şi al adevărului vieţii cotidiene, aşa cum apare ea în  tranzacţiile comerciale, în jurnalele de călătorie, în povestirile din organizaţii, în memoria orală, în sfaturile pe care le dă în funcţia sa de consultant al managerului.  Această cunoaştere locală, această ,,anti-ştiinţă”  ar putea fi ,,colonizată” prin intermediul conceptelor ce aparţin marilor naraţiuni. Ajungem astfel la conceptul foucaultian de ,,genealogie”. Lucrarea de faţă reprezintă o aplicaţie a acestui concept pe un fapt ilustrat într-un jurnal de călătorie - un francez şi un turc, aflaţi în Moldova secolului al XVIII-lea -,  şi o încercare de a salva câte ceva din funcţia eliberatoare a sociologiei.

The Suburb or about the Logic of ‘neither, nor’

According to Deleuze and Guattari, the frontier is a place of liberty. Should one open any book on town planning history, this is one of the main striking ideas. The governing body of medieval Braşov allowed for illicit transactions to take place outside the town walls, while at the same time, in Bucharest, those who wanted to make illegal business simply had to move beyond the city entrance barriers! There, on the outskirts of the city, the chances to flee from the control of the administration were high, opportunities built up and freedom reigned. 

Built in the proximity of neighbourhoods made of collective buildings, the new suburbs of the post-revolutionary age have been perpetuating this archetype. For quite a long time after 1990, the notion of ‘city perimeter’ ceased to exist. In fact, the instauration within society of a new functioning mechanism based on private property, cumulated with the widespread social phenomenon of property retrocessions blew the principles of town planning into pieces. Why? Because town planning came to be associated with a communist-type social organization. The desecration that occurred after 1990 affected many spheres of social life: its management, forecasting and planning attributes, work discipline, its social control functions. Simultaneously, a disinhibitory phenomenon occurred, which engulfed both public and private sphere (family), ultimately invading the intimate sphere, which penetrated and settled, through the media, into the public space.

Suburbia sau despre logica lui ,,nici-nici”

,,Frontiera este locul libertăţii” susţin Deleuze şi Guattari! Dacă iei o carte de istoria urbanismului imposibil să nu-ţi sară în ochi ideea! Guvernarea Braşovului medieval permitea existenţa tranzacţiilor ilicite după zidurile oraşului, iar în acelaşi moment istoric, în Bucureşti, cei care doreau să facă afaceri ilegale se mutau dincolo de barierele de la intrarea în oraş! Acolo, la marginea oraşului, şansele de a scăpa controlului cresc, acolo oportunităţile se înmulţesc, acolo e mai multă libertate.

Construite  în proximitatea cartierelor cu locuinţe colective, noile suburbii ale epocii postrevoluţionare reproduc acest arhetip. O perioadă bună de timp după 1990,  noţiunea de perimetru al oraşului,  nu a mai funcţionat. În fapt, instaurarea unui nou mecanism de funcţionare a societăţii, bazat pe proprietatea privată şi apariţia unui amplu fenomen social, al  retrocedările de proprietăţi, au aruncat în aer principiile urbanismului. Cauza? Asocierea urbanismului cu organizarea socială  de tip comunism. Desacralizarea care s-a produs după 1990  a afectat sfere întregi ale vieţii sociale: conducerea şi atributele sale de prognoză şi planificare, disciplina în muncă, funcţiile sociale de control. Simultan s-a produs şi un fenomen  de dezinhibare ce a cuprins atât sfera vieţii publice,  cât sfera vieţii private ( familia), ajungând chiar la nivelul sferei intime, aceasta din urmă pătrunzând şi ocupând, prin intermediul mass-media, spaţiul public. 

"Letters from Russia. Russia in 1839" (Marquis de Custine); A Postmodern Analysis

Abstract: 

How does a despotic state function? Which is the relationship between the sovereignty's power and the individual?  How do the individual's desires integrate in a despotic society's social body? What is the role of violence within the state or the civil society? To what extent does a social fact become a cultural fact? Are all of these facts connected to the tzarist empire's XIX century expansion? These are the questions upon which the current analysis was based.

,,Scrisori din Rusia. Rusia în 1839 » (Marchizul de Custine); comentariu postmodern

Abstract: 

Cum funcţionează un stat despotic? care este relaţia dintre puterea suveranităţii şi individ? în ce mod se înscriu dorinţele individului în corpul social într-o societate despotică? ce funcţie joacă violenţa în cadrul statului şi al societăţii civile?În ce măsură un fapt social devine un fapt cultural? Au toate aceste vreo legătură cu expansiunea imperiului ţarist în secolul al XIX-lea? Acestea au fost întrebările care au stat la baza prezentei analize.

"The Bear, the State and Society" - a sociological perspective on a problematic from the sphere of nature preservation

Authors:
Ştefan Ungurean ( Faculty of Sociology and Communication, Transilvania University Braşov),
George Predoiu ( Faculty of Silviculture and Forest Engineering, Transilvania University Braşov),

Cristian Bălăcescu ( Faculty of Economic Sciences - Institute for Enterprise Administration, Transilvania University Braşov).

"LIFE - Enhancing the Conditions Regarding Large Carnivores Preservation - Transfer of the Best Practices " (Bulgaria, Greece, Italy and Romania) is a project consisting of two pursuits. The first one, focused on quality (thematic coding, nVivo processing) the implication of the state's institutions in the preservation of bear populations. The second one, focused on quantity (SPSS processing) is concerned with  the way the members of 'affected'  communities relate to the bear. Discourses of truth assert that institutions don't speak 'a single language', the network - mixture of sovereignties and disciplinary powers (Foucault) - allowing the bear to escape control, given the fact that it doesn't dispose of a specific space, he becomes more and more visible, meeting man, considered to be 'sacred', but also a profit source. Mirror of the self, we perceive them as beings which have to be protected as long as they don't enter our space, but also of the civilization, built upon the Enlightenment's definition of modernity, man 'answers' -  the animal ("the other absolute") 'reacts'. The replacing option "who suffers - who doesn't suffer" (Derrida), the empathy, base of the reconciliation of man and nature, doesn't seem, for the time being, possible. The proposed suggestion, having its own problems: to address the problem of bear preservation in terms of a theory of public goods (Olson) by starting from Sloterdijk's concepts of 'park' and 'taming' (heideggerian applications).

(Conference of the Department of Sociology and Social Work - Bucharest University - May 2011)

,,Ursul, statul şi societatea”- o perspectivă sociologică asupra unei problematici din sfera conservării naturii

Autori:

Ştefan Ungurean ( Facultatea de Sociologie şi Comunicare, Universitatea Transilvania din Braşov),

George Predoiu ( Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania din Braşov),
Cristian Bălăcescu (  Facultatea de Ştiinţe Economice- Institutul de Administrare a Intreprinderilor, Universitatea Transilvania din Braşov).

Proiectul ,,LIFE  – Îmbunătăţirea condiţiilor privind conservarea carnivorelor mari – transferul celor mai bune practici” (  Bulgaria, Grecia,  Italia şi România) a inclus două demersuri. Primul, calitativ ( codare tematică, prelucrare  nVivo) vizând  implicarea  instituţiilor statului în conservarea ursului.  Al doilea, cantitativ ( prelucrare SPSS) urmărind  raportarea faţă de urs a membrilor comunităţilor ,,călcate” de acesta. Discursurile de adevăr mărturisesc că  instituţiile nu vorbesc ,,o singura limbă”, reţeaua - amestec de  suveranităţi şi puteri disciplinare ( Foucault)-, permiţând ursului să scape controlului, în condiţiile în care nu dispune de spaţiu propriu, el devine din ce în ce mai vizibil, ieşind în întâmpinarea omului, considerat drept ,,sacru”, dar şi  generator de profit. Oglindă a sinelui,  îl percepem ca   fiinţă care trebuie protejată numai  dacă nu ne  intră ,,în bătătură”, dar şi a civilizaţiei, construită pe definiţia  iluministă a modernităţii, omul ,,răspunde”- animalul ( ,,celălalt absolut”) ,,reacţionează”. Varianta înlocuitoare,  ,,cine suferă - cine nu suferă” ( Derrida), empatia, bază  a refacerii comuniunii om - natură, nu pare, deocamdată, realizabilă.  Sugestia propusă, cu probleme şi ea: pornindu-se de la conceptele de ,,parc” şi de ,,îmblânzire” ale lui Sloterdijk ( aplicaţii heideggeriene), să gândim conservarea ursului în termenii unei teorii a bunului public (Olson).

(Conferinta Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala - Universitatea din Bucuresti - Mai 2011)